“Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina” este recomandarea care vine din categoria “Literatura Universala”, o carte premiata cu foarte multe premii, fiind considerata o revelatie a literaturii ruse.

   Zuleiha este o tanara gravida dintr-un sat de tatari, ramasa si vaduva dupa ce sotul ei este ucis de un ofiter din Armata Rosie, o tanara care este deportata in Siberia impreuna cu o sumedenie de alti oameni de diferite nationalitati, avand o calatorie foarte grea. Ironia sortii face ca ea sa se indragosteasca chiar de ofiterul care i-a ucis sotul, o iubire stranie si retinuta, insa foarte intensa si plina de neprevazut. Singura certitudine a eroinei ramane dragostea fata de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea caruia este hotarata sa plateasca orice pret. Daca doriti sa cititi aceasta poveste deosebita, puteti achizitiona cartea AICI!

Fragment din roman:

“— Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
— Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
— Unde-or fi stapanii?
— Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde – pe pereti danseaza umbre intunecate – si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
— Noi, Zuleiha, am venit la barbatul  tau…
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
— Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
— Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
— Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite… Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
— Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
— N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci! “

  Daca doriti sa faceti parte dintr-o comunitate plina de carti, va asteptam si pe pagina noastra de Facebook: Carti pentru minte si suflet!

Detalii si Comanda AICI